Geografie şi statistici

Geografia în judeţul Iaşi

             Situat în partea de nord-est a României, Judeţul Iaşi este mărginit la vest de râul Moldova şi la est de râul Prut (care constituie şi graniţa cu Republica Moldova). Cu o suprafaţă de 5476 Kmp, Iaşul este un judeţ mediu ca întindere, reprezentând 2,3% din suprafaţa ţării (ocupând locul 23 între celelalte judeţe ale României).

            Organizarea administrativă a judeţului Iaşi cuprinde la 1VII.2008 un număr de 2 municipii (Iaşi şi Paşcani), 3 oraşe (Hârlău, Podu Iloaiei şi Târgu Frumos), 94 comune şi 418 sate. Reşedinţa judeţului este municipiul Iaşi, unul dintre cele mai importante oraşe ale României (cu o populaţie la 1 iulie 2008 de 313994 locuitori, acesta ocupa locul II după municipiul Bucureşti.

            Populaţia Judeţului Iaşi la 1 iulie 2008 era de 826552 locuitori, reprezentând 3,8% din populaţia totală a României (Judeţul Iaşi ocupând locul 2, după municipiul Bucureşti); din totalul populaţiei, 47,4% locuieşte în mediul urban, iar 52,6% în mediul rural.

            Relieful judeţului este deluros. Partea centrală şi nord-estică este dominată de dealuri şi podişuri interfluviale joase, udate de râurile Bahlui şi Jijia, având versanţi afectaţi de alunecări de teren şi lunci inundabile.  Partea  de  vest  cuprinde culmi deluroase şi platouri înalte (de peste 400 m), având şi zone reprezentate de luncile râurilor Siret şi Moldova. Partea de sud are un relief înalt şi masiv (350 – 450 m), străbătut de afluenţii râurilor Bârlad şi Vaslui.

            Clima este temperat – continentală, cu variaţii ale temperaturii între -360C + 400C, media anuală în perioada 1901 – 2000 fiind de +9,50C.

            Reţeaua hidrografică este formată din râuri cu dimensiuni variabile  şi iazuri rezultate din lucrările hidroameliorative efectuate pentru evitarea inundaţiilor şi pentru stocarea excesului de apă necesară în perioadele secetoase.

            Resursele naturale ale judeţului sunt de interes local (nisipuri, pietrişuri, argile, ape minerale etc.). Vegetaţia naturală este specifică silvo – stepei, iar cea silvică este reprezentată de păduri de foioase. Fauna include specii de interes cinegetic: capra roşie, mistreţul, lupul, vulpea, iepurele, păsări de penaj ş.a.

            Bogăţia solului este dată de existenţa a peste 380 mii ha teren agricol, din care: 67,2%  teren arabil; 28,4% păşuni şi fîneţe; 4,4 % vii şi livezi; pădurile şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră însumează cca. 98 mii ha, iar apele şi bălţile, 4 mii ha (în anul 2007).